ghiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui (
4) din pupa
1 unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din
fr. gui.ghiu (Dicționar de neologisme, 1986)GHIU s.n. (
Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr.
gui].
ghiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr.
gui)
ghiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiu [
pron. ghiu]
s. n.,
art. ghíul; pl. ghíuri