ghigilic - explicat in DEX

ghigilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s. n.] – Din tc. gecelik.

ghigilic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghigilíc (-curi), s. n. – Căciuliță de dormit. Tc. gecelik (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.

ghigilic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghigilíc n., pl. urĭ (turc. geğelik, d. geğe, noapte). Vechĭ. Scufie de noapte. V. fes, tichie.

ghigilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce

ghigilic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghigilic n. Mold. scufie de noapte: așează perina și-și pune un ghigilic AL. [Turc. GHEDJELIK].