ghiftuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHIFTUÍRE,ghiftuiri, s. f. (Fam. și peior.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui.
ghiftuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri