ghidușie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (
Fam.) Poznă, glumă
1, farsă. –
Ghiduș+
suf. -ie.ghidușie (Dicționaru limbii românești, 1939)ghidușíe f. Meseria de ghiduș. Poznă, farsă, bufonerie.
ghidușie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghidușíe (
fam.)
s. f.,
art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíileghidușie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghidușie f. Mold. poznă:
iar o fi ghidușii de ale lui AL.