ghiduș - explicat in DEX

ghiduș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.

ghiduș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghidúș m. (din biduș, murdar [Trans.] d. ung. büdös, puturos, de unde înț. de „leneș, poznaș”). Est. Vechĭ. Actor. Azĭ. Poznaș, farsor, bufon. V. istrion.

ghiduș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe

ghiduș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghiduș m. Mold. poznaș: a ! ghidi, ghidi, ghiduș ce ești ! CR. [Derivat din ghidi, cu sufixul uș (cf. jucăuș)].