ghelir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHELÍR, gheliruri, s. n. (Turcism
înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din
tc. gelir.ghelir (Dicționaru limbii românești, 1939)ghelír n., pl.
urĭ (turc.
ghelir, venit, d.
ghelmek, a veni).
Fam. Rentă, venit, maĭ ales nemuncit orĭ neonest:
ghelirurile politiciĭ. V.
irat.ghelir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghelír (
înv.)
s. n.,
pl. ghelírurighelir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghelir n.
pop. venit neașteptat, câștig din întâmplare:
toate aceste gheliruri sunt bune FIL. [Turc. GHELIR].