ghĭorțăĭ - explicat in DEX

ghiorțăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi.

ghiorțăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie

ghĭorțăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghĭórțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ghĭorț; sîrb. krčati, a ghĭorăi, vorbind de mațe). Fac „ghĭorț” înghițind. V. înghĭorțăĭ.

ghiorțăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghiorțăì v. a răgăi.