germina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMINÁ, pers. 3
germinează, vb. I.
Intranz. (Despre germeni,
p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din
lat. germinare.germina (Dicționar de neologisme, 1986)GERMINÁ vb. I. intr. A încolți, a începe să se dezvolte. ♦ (
Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. [P.i. 3
-nează. / < lat., it.
germinare].
germina (Marele dicționar de neologisme, 2000)GERMINÁ vb. intr. a încolți, a începe să se dezvolte. ◊ (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la cea activă. (< lat., it.
germinare)
germina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)germiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
germineázăgerminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)germinà v. a încolți, a da în muguri.