germanism - explicat in DEX

germanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme.

germanism (Dicționar de neologisme, 1986)
GERMANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba germană; fel de exprimare propriu limbii germane. [Cf. fr. germanisme].

germanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme)

germanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
germanísm s. n., pl. germanísme

germanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
germanism n. 1. mod de a vorbi propriu limbei germane; 2. imitarea doctrinelor și a metodelor proprii Germanilor. Germanismele în limba română sunt moderne, provenind mai întâi dela Sașii din Transilvania, iar mai tâiziu dela Austriaci. Limba literară de dincolo de Carpați (mai ales ziarele) au fost în special expuse acestei influențe periculoase prin introducerea unor germanisme contrare firii graiului național.