geostaționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care gravitează pe o traiectorie astfel calculată încât deplasarea să se facă cu viteza de rotație a Pământului, rămânând în poziție fixă în raport cu un reper de pe Pământ. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géostationnaire, engl. geostationary.geostaționar (Dicționar de neologisme, 1986)GEOSTAȚIONÁR, -Ă adj. (
Despre sateliți artificiali) Care se rotește odată cu Pământul. [<
geo- +
staționar].
geostaționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOSTAȚIONÁR, -Ă adj. (despre sateliți artificiali) care se rotește o dată cu Pământul. (< fr.
géostationnaire, engl.
geostationary)
geostaționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m.,
pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre