georamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEORÁMĂ, georame, s. f. încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géorama, engl. georama.georamă (Dicționar de neologisme, 1986)GEORÁMĂ s.f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară sunt reprezentate în relief forma și accidentele scoarței terestre. [< fr.
géorama, cf. gr.
ge – pământ,
horama – privire].
georamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEORÁMĂ s. f. încăpere sferică pe a cărei față interioară sunt reprezentate în relief forma și accidentele scoarței terestre. (< fr.
géorama, engl.
georama)
georamă (Dicționaru limbii românești, 1939)*georámă f., pl.
e (
geo- și
-oramă ca´n
panorama). Hartă în relief făcută pe o scară foarte mare.
georamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)georámă (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. georámei; pl. georáme