geopolitică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
germ. Geopolitik.geopolitică (Dicționar de neologisme, 1986)GEOPOLÍTICĂ s.f. Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului. ♦ Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice. [Pron.
ge-o-. / cf. fr.
géopolitique, it.
geopolitica, germ.
Geopolitik].
geopolitică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GEOPOLITÍCĂ (‹
germ.,
fr.)
s. f. Doctrină social-politică apărută la sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec. 20 (pe baza lucrărilor lui
Fr. Ratzel), care preluând unele teze ale determinismului geografic și ale antropogeografiei, completate cu altele, specifice
neomalthusianismului, darvinismului social și
rasismului, susține că politica statelor este determinată, cu precădere, de situarea lor geografică. Adoptată ca doctrină oficială în Germania celui de-al treilea Reich,
g. prin conceptul de „spațiu vital”, necesar statelor cu o populație foarte densă, a servit ca instrument de justificare a expansionismului și rasismului. Termenul a fost creat în 1916 de sociologul suedez Rudolf Kjellén.
geopolitică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geopolítică (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. geopolíticii