geonomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEONOMÍE s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pământul. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géonomie.geonomie (Dicționar de neologisme, 1986)GEONOMÍE s.f. Studiul legilor fizice după care se produc modificările scoarței Pământului. [Gen.
-iei. / cf. fr.
géonomie < gr.
ge – pământ,
nomos – lege].
geonomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEONOMÍE s. f. studiul legilor fizice după care se produc modificările scoarței terestre. (< fr.
géonomie)
geonomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geonomíe (ge-o-) s. f.,
art. geonomía, g.-d. geonomíi, art. geonomíei