geometric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊
Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună.
Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere.
Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă.
2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géométrique, lat. geometricus.geometric (Dicționar de neologisme, 1986)GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care formează obiectul geometriei, de geometrie. ◊
Loc geometric = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate;
progresie geometrică = progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant, numit rația progresiei.
2. (
Fig.) În forma figurilor geometrice; schematic. ♦
Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale epocilor orânduirilor primitive și începutului artei grecești. ♦ (
Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr.
géométrique, lat.
geometricus].
geometric (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. care formează obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate. 2. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr.
géométrique, lat.
geometricus)
geometric (Dicționaru limbii românești, 1939)*geométric, -ă adj. (vgr.
geometrikós). De geometrie, din geometrie:
figură geometrică. Fig. Regulat:
orașele americane-s construite după un plan geometric. Adv. În mod geometric.
geometric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geométric (ge-o-me-tric) adj. m.,
pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométricegeometric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geometric a. relativ la geometrie:
figuri geometrice.