geomagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOMAGNETÍSM s. n. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géomagnétisme.geomagnetism (Dicționar de neologisme, 1986)GEOMAGNETÍSM s.n. Capitol al geofizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor magnetice referitoare la Pământ. [Pron.
ge-o-. / < fr.
géomagnétisme].
geomagnetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOMAGNETÍSM s. n. magnetism terestru. (< fr.
géomagnétisme)
geomagnetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geomagnetísm (ge-o-) s. n.