geognozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géognosie.geognozie (Dicționar de neologisme, 1986)GEOGNOZÍE s.f. Știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
géognosie < gr.
ge – pământ,
gnosis – cunoaștere].
geognozie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOGNOZÍE s. f. știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc. (< fr.
géognosie)
geognozie (Dicționaru limbii românești, 1939)*geognozíe f. (
geo- și vgr.
gnôsis, cunoaștere. V.
diagnoză). Acea parte a geologiiĭ care se ocupă de compozițiunea scoarțeĭ pămîntuluĭ.
geognozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!geognozíe (ge-og-no-/-o-gno-) s. f.,
g.-d. geognozíi, art. geognozíei