geogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géogénie.geogenie (Dicționar de neologisme, 1986)GEOGENÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază originea și formarea Pământului. [Gen.
-iei. / cf. fr.
géogénie < gr.
ge – pământ,
genesis – naștere].
geogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOGENÍE s. f. ramură a geologiei care studiază originea și formarea Pământului; geogonie. (< fr.
géogénie)
geogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geogeníe (ge-o-) s. f.,
art. geogenía, g.-d. geogeníi, art. geogeníei