geofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival)
Plantă geofită. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géophytes.geofită (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr.
géophyte)
geofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geofítă (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. geofítei; pl. geofíte