geofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival)
Plantă geofită. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géophytes.