geodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile largi ale rocilor.
2. (
Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géode.geodă (Dicționar de neologisme, 1986)GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză.
2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr.
géode, cf. lat., gr.
geodes].
geodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEÓDĂ s. f. 1. masă de minerale căptușită cu cristale, depuse în cavitățile rocilor; druză. 2. cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). (< fr.
géode, gr.
geodes)
geodă (Dicționaru limbii românești, 1939)*geódă f., pl.
e (vgr.
geódes, ca pămîntu). Bulgăre mineral cav și plin de cristale pin ăuntru [!].
geodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geódă (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. geódei; pl. geóde