geodezie - explicat in DEX

geodezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GEODEZÍE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie.

geodezie (Dicționar de neologisme, 1986)
GEODEZÍE s.f. Știință aplicată care studiază forma și dimensiunile Pământului și întocmirea hărților cu ajutorul unor operații geometrice și trigonometrice. [Gen. -iei. / < fr. géodésie, cf. gr. ge – pământ, daiein – a împărți].

geodezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GEODEZÍE s. f. știință aplicată care studiază forma și dimensiunile Pământului, pentru întocmirea hărților și planurilor. (< fr. géodésie)

geodezie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*geodezíe f. (vgr. geodaisia, d. gê, pămînt, și dalo, despart). Agrimensură, știința măsurăriĭ pămîntuluĭ, moșiilor saŭ distanțelor: frațiĭ Cassiní aŭ fost fundatoriĭ [!] geodeziiĭ franceze.

geodezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
geodezíe (ge-o-) s. f., art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei

geodezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
geodezie f. știință ce are de obiect a măsura suprafața globului.