geodezic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊
Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi).
Linie geodezică = curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte.
Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géodésique.geodezic (Dicționar de neologisme, 1986)GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr.
géodésique].
geodezic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEODÉZIC, -Ă I.
adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. (< fr.
géodésique)
geodezic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geodézic (ge-o-) adj. m.,
pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézicegeodezic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geodezic a. relativ la geodezie.