geobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică.
2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géobotanique.geobotanic (Dicționar de neologisme, 1986)GEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la geobotanică. [Pron.
ge-o-. / cf. fr.
géobotanique].
geobotanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOBOTÁNIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr.
géobotanique)
geobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, adj. 2. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [
Pr.:
ge-o-] – Din
fr. géobotanique.