genuin - explicat in DEX

genuin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus.

genuin (Dicționar de neologisme, 1986)
GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus].

genuin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GENUÍN, -Ă adj. natural, veritabil, pur. (< lat. genuinus)

genuin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*genuín, -ă adj. (lat. genuinus, d. gignere. V. gen). Din naștere, natural, nefalsificat, pur: vorbe genuine.

genuin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne

genuin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
genuin a. pur de origină: vorbe genuine.