genuflexiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [
Pr.:
-xi-u-] – Din
fr. génuflexion.genuflexiune (Dicționar de neologisme, 1986)GENUFLEXIÚNE s.f. Îndoire a genunchilor, îngenunchere. [Pron.
-xi-u-, var.
genuflexie s.f. / cf. fr.
génuflexion < lat.
genu – genunchi,
flexio – încovoiere].
genuflexiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENUFLEXIÚNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr.
génuflexion)
genuflexiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*genuflexiúne f. (lat.
genufléxio, -ónis, d.
genu, genuchĭ [!], și
flexio, îndoire). Îndoirea genuchilor.
Fig. Lingușire josnică, servilizm [!].
genuflexiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f.,
g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúnigenuflexiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)genuflexiune f. îngenuchiere pentru adorațiune sau umilire.