generație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeași vârstă. ◊
Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului.
2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an.
3. (în sintagma)
Teoria generației spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din
fr. génération, lat. generatio.generație (Dicționar de neologisme, 1986)GENERÁȚIE s.f. 1. Funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ◊ (
Biol.)
Teoria generației spontanee = teorie conform căreia din materia anorganică poate lua naștere în mod spontan un organism viu evoluat.
2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeași vârstă sau trăiesc în același timp. ♦ (
Biol.) Grupare de indivizi având aceeași filiație. ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. [Gen.
-iei, var.
generațiune s.f. / cf. fr.
génération, it.
generazione, lat.
generatio].
generație (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENERÁȚIE s. f. 1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă. ◊ (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație. ◊ perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată. (< fr.
génération, lat.
generatio)
generație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)generáție (-ți-e) s. f.,
art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)