gemător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GEMĂTÓR, -OÁRE,gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător.
gemător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemător(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) gemător a. care geme.