gemă - explicat in DEX

gemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

gemă (Dicționar de neologisme, 1986)
GÉMĂ s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate prețioase. ◊ (adj.) Sare gemă = sare de bucătărie extrasă din saline. 2. Bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

gemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GÉMĂ s. f. 1. piatră prețioasă în stare cristalină pură. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucătărie. 2. bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

gemă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gémă f., pl. e (lat. gemma, boboc, mugur, peatră [!] prețioasă). Peatră prețioasă (diamant, rubin ș. a.). Sare gemă, sare scoasă din pămînt (în opoz. cu sare marină): în România-s mine de sare gemă.

gemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme

gemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gemă f. orice piatră scumpă. ║ a. sare gemă, extrasă din mine, în opozițiune cu sare marină.