gazon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din
fr. gazon.gazon (Dicționar de neologisme, 1986)GAZÓN s.n. Iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. [< fr.
gazon].
gazon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GAZÓN s. n. iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. (< fr.
gazon)
gazon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gazon, gazoane s. n. (er.) păr pubian.
gazon (Dicționaru limbii românești, 1939)*gazón n., pl.
oane și
urĭ (fr.
gazon, gason, d. vgerm.
waso, ngerm.
wasen). Ĭarba cea supțire [!] care formează pe cîmp un covor de verdeață și care se seamănă și pin [!] grădinĭ.
gazon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gazón s. n.