gazometru - explicat in DEX

gazometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

gazometru (Dicționar de neologisme, 1986)
GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].

gazometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)

gazometru (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gazometru, gazometre s. f. fese de femeie.

gazometru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gazométru n., pl. e (gaz și metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată. Aparat de măsurat volumu gazuluĭ dintr´un rezervoriŭ.

gazometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gazometru n. 1. instrument de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată într’o operațiune chimică; 2. aparat ce indică cantitatea de gaz ce arde într´un local.