gat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAT, gaturi, s. n. (
Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din
magh. gát.gat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gat (gáturi), s. n. – Dig, stăvilar.
Mag. gát (DAR). În
Trans. Cf. gătej.gat (Dicționaru limbii românești, 1939)1) gat n. V.
hatie.gat (Dicționaru limbii românești, 1939)2) gat, a
gătá v. tr. V.
gătesc.gat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gat (
reg.)
s. n.,
pl. gáturi