gar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă,
cf. cîr. –
Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui
der. și semantism reproduc cuvîntul
cioroi (după DAR, de la
garvan; însă
der. este dificilă).
gar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gar ! int. exprimă strigătul cioarelor și al gâștelor.