gangster (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători;
p. gener. bandit, răufăcător. – Din
fr.,
engl. gangster.gangster (Dicționar de neologisme, 1986)GÁNGSTER s.m. Nume dat (în S.U.A.) bandiților și criminalilor organizați în bande. [Pron.
gang-. / < fr., engl.
gangster].
gangster (Marele dicționar de neologisme, 2000)GÁNGSTER s. m. membru al unei bande de răufăcători, de criminali. (< fr., engl.
gangster)
gangsterGÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei organizații criminale din SUA, din perioada prohibiției; p. gener. cel care, singur sau în bandă, comite acte ilegale uzând de violență; bandit, răufăcător. – Din fr., engl.
gangster.gangster (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GÁNGSTER (<
engl.)
s. m. Membru al unei organizații criminale, ale cărei venituri proveneau din jaf, prostituție, trafic de narcotice și extorcări industriale, în S.U.A., în perioada prohibiției. ♦
P. ext. Criminal, răufăcător.
gangster (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gángster (gang-ster) s. m.,
pl. gángsteri