găleată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLEÁTĂ, găleți, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare. ◊
Expr. A ploua (sau
a turna)
cu găleata = a ploua foarte tare, torențial.
2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române. –
Lat. galleta.