gălbinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. 1. (
Med.;
pop.) Icter.
2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate.
3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii
(Serratula tinctoria). [
Var.:
gălbenáre s. f.] – Din
galbin.