gafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GAFÁ, gafez, vb. I.
Intranz. A face o gafă (
3). – Din
fr. gaffer.gafa (Dicționar de neologisme, 1986)GAFÁ vb. I. intr. (
Franțuzism) A face, a comite o gafă (
2) [în DN]. [< fr.
gaffer].
gafa (Marele dicționar de neologisme, 2000)GAFÁ vb. intr. a face o gafă
2. (< fr.
gaffer)
gafa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gafa, gafez v. i. a face o gafă
gafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*gafá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gafeáză