gadoliniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din
fr. gadolinium.gadoliniu (Dicționar de neologisme, 1986)GADOLÍNIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron.
-niu. / < fr.
gadolinium].
gadoliniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GADOLÍNIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr.
gadoliniuni)
gadoliniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GADOLÍNIU (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Gadolin)
s. n. Element chimic (Gd;
nr. at. 64,
m. at. 157,25) din familia lantanoidelor. În combinații funcționează trivalent. Este utilizat la aliajele magnetice și ca moderator în reactoarele nucleare. A fost descoperit (1880) de J.Ch. Galissard de Marignac.
gadoliniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gadolíniu [
niu pron. niu]
s. n.,
art. gadolíniul; simb. Gd