gabjă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GÁBJĂ, gabje s. f. (
Reg.) Mână, labă. ♦ Palmă. – Postverbal al lui
găbji.gabjă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gabjă, gabje s. f. palmă mare
gabjă (Dicționaru limbii românești, 1939)gábjă f. (d.
găbjesc. Cp. și cu turc.
kabza, cantitate cît apucĭ o dată cu mîna).
Nord. Fam. A pune gabja pe ceva, a pune gheara, a prinde, a ocupa, a lua în posesiune.
A da o gabjă, a da o trînteală.
gabjă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gabjă f. Mold. mână, ghiară:
a pune gabja pe cineva.