gabion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [
Pr.:
-bi-on] – Din
fr. gabion.gabion (Dicționar de neologisme, 1986)GABIÓN s.n. 1. Coș umplut cu pietriș sau cu pământ, care servește la construirea barajelor, la îndiguiri etc.
2. Coș de nuiele umplut cu pământ, care apără pe soldați ca un parapet la asedierea cetăților etc. [Pron.
-bi-on, pl.
-oane. / cf. fr.
gabion, it.
gabbione].
gabion (Marele dicționar de neologisme, 2000)GABIÓN s. n. coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriș ori bolovani de râu, [folosit]
vezi comentariul la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr.
gabion, it.
gabbione)
gabion (Dicționaru limbii românești, 1939)*gabión n., pl.
oane (fr.
gabion, d. it.
gabbione, augm. d.
gabbia, cușcă. V.
gabie).
Arm. Coș cilindric fără fund (hodorob) întrebuințat în războĭ p. a stabili răpede [!] parapete de pămînt.
gabion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gabión (-bi-on) s. n.,
pl. gabioáne