furișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURIȘÁ, furișez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊
Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦
Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în
loc.)
furișate] – Din
furiș.