furbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURBÚRĂ, furburi, s. f. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale. – Din
fr. fourbure.furbură (Dicționar de neologisme, 1986)FURBÚRĂ s.f. Inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală sau de oboseală. [< fr.
fourbure].
furbură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURBÚRĂ s. f. congestie și inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală ori de oboseală. (< fr.
fourbure)
furbură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furbúră s. f.,
g.-d. art. furbúrii; pl. furbúri