furat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÁT1 s. n. Faptul de
a fura. –
V. fura.furat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÁT2, -Ă, furați, -te, adj. 1. Prădat (de bunuri de preț).
2. (Rar; în
expr.)
Furat de minți = descreierat, zăpăcit; nebun. –
V. fura.furat (Dicționaru limbii românești, 1939)furát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a fura:
Țiganiĭ nomazĭ trăĭesc în mare parte din furat. Lucru de furat, provenit din furt.
Lucru bun de furat, care merită să fie furat.
furat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!furát s. n.furat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furat a. luat pe sub ascuns:
lucru furat. ║ n. acțiunea de a fura:
furatul vitelor.