furajor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURAJÓR, furajori, s. m. (
Înv.) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionările cu furaj ale unității. – Din
fr. fourrageur.furajor (Dicționar de neologisme, 1986)FURAJÓR s.n. (
Mil.) Soldat de cavalerie care se ocupa cu aprovizionările cu furaj ale unității. [< fr.
fourrageur].
furajor (Dicționaru limbii românești, 1939)*furajór m. (fr.
fourrageur, d.
fourrager, a te duce după furaj, d.
fourrage, furaj).
Arm. Soldat trimes [!] după furaj. Cavalerist care luptă în ordine împrăștiată:
a șarja în furajorĭ.furajor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furajór (
înv.)
s. m.,
pl. furajórifurajor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furajor m. cel ce poartă grijă de furajul unei armate.