fumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMÁT1 s. n. Faptul de
a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. –
V. fuma.fumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMÁT2, -Ă, fumați, -te, adj. (
Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. –
V. fuma.fumat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fumat, -ă fumați, -ate adj. 1. (d. știri, informații) știut, perimat, învechit
2. (d. artiști, oameni politici etc.) aflat la sfârșitul carierei
fumat (Dicționaru limbii românești, 1939)*fumát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a fuma:
fumatu oprit!fumat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumát s. n.fumat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumat n. acțiunea de a fuma tutun:
fumatul nu-i sănătos.