fultuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială.fultuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)fultuĭálă și
furtuĭálă f., pl.
ĭelĭ (d.
fultuĭesc).
Mold. Zdrențe, cîlț orĭ hîrtie care se îndeasă în țeava puștiĭ peste praf și alice. V.
bură 2.