foitaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. –
Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). –
Der. fuitui (
var. fultui),
vb. (a umple cu cîlți),
cf. mag. fojtani; fuituială (
var. fultuială, hultuială),
s. f. (cîlți; vergea);
fuituitor, s. n. (
Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui
var. indică o încrucișare cu
foltic, folticos, ca și
fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide,
Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la
lat. fulcio.