fulgerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULGERÁRE, fulgerări, s. f. 1. Acțiunea de
a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură.
2. Fig. Senzație, durere scurtă și violentă.
3. Fig. Durată scurtă; clipă, moment. –
V. fulgera.fulgerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulgeráre s. f.,
g.-d. art. fulgerắrii; pl. fulgerắri