fulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de
a fula; mișcare
pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. –
V. fula.fulare (Dicționar de neologisme, 1986)FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [<
fula].
fulare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FULÁRE (‹
fula)
s. f. 1. Mișcare pendulară a unui corp rotitor față de un plan perpendicular pe axa lui de rotație (
ex. f. roților unui vehicul); bătaie frontală.
2. (
AV.) Fenomen caracterizat prin apariția unei oscilații divergente a structurii avionului care, depășind viteza critică, duce la dezintegrarea explozivă a acestuia.
fulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fuláre s. f.,
g.-d. art. fulắrii; pl. fulắri