fular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului.
2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din
fr. foulard.fular (Dicționar de neologisme, 1986)FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase.
2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl.
-re, var.
fulard s.n. / < fr.
foulard].
fular (Marele dicționar de neologisme, 2000)FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr.
foulard)
fular (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului.
Fr. foulard.fular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulár s. n.,
pl. fulárefular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fular n. basma de mătase (= fr.
foulard).