fuștaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țară Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în
sec. XIX; lăncier. –
Fuște +
suf. -aș.fuștaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fuștáș s. m.,
pl. fuștáși